Franţa nu împiedică în niciun fel cetăţenii străini să achiziţioneze imobile, ci din contră, încearcă să încurajeze investiţiile imobiliare. În Franţa, cetăţenii UE pot cumpăra imobile direct în nume propriu, fără a fi necesară înfiinţarea unei persoane juridice în Franţa.
În cazul achiziţiei unui imobil rezidenţial, primul document semnat este contractul de rezervare, redactat ori de agenţia imobiliară, ori de către un notar francez. (Toate documentele oficiale sunt în limba franceză, Rellox asigură traducerea şi analiza lor juridică.) Contractul de rezervare are deja un puternic caracter de obligativitate pentru cumpărător şi pentru vânzător. Cumpărătorul varsă în contul special al notarului un acont în valoare de 5% - 10%. După aceea notarul întocmeşte documentele necesare semnării contractului de vânzare-cumpărare şi garantează că întreg procesul va decurge în conformitate cu cadrul legislativ şi că transferul dreptului de proprietate va fi necontestabil. Semnarea contractului se face în biroul notarului (se poate acorda împuternicire unei persoane terţe pentru a semna contractul). Restul de plată din preţul de achiziţie este plătibil tot în contul notarului, la fel ca taxele şi impozitele de transfer. În general, aceste cheltuieli auxiliare cu repartizare uniformă sunt de 7 – 8% din preţul de achiziţie. Comision imobiliar: 3 % (+TVA).
În ceea ce priveşte impozitele periodice anuale, proprietarul şi utilizatorul plătesc două impozite anuale – impozitul funciar (taxe fonciére) impozitul pe locuinţă (taxe d´habitation), care în cazul unui apartament standard sunt în jur de câteva sute EUR, nicidecum mii.